Stimate vecine sceptic, vă scriem cu toată simpatia. Știm argumentul: „Ce contează sticla mea, când alții aruncă totul la grămadă?” Sună logic. Cam la fel de logic ca „ce rost are să mătur în fața porții, dacă vântul bate și la vecini”.
Să facem o socoteală de gospodar. O familie adună într-o lună câteva zeci de ambalaje. O stradă are câteva zeci de familii. Un sat are câteva zeci de străzi. Undeva pe drum, „sticla mea” devine un munte — iar muntele acela nu pleacă nicăieri de unul singur.
Efectul de gard
În satele noastre există un fenomen bine cunoscut: când un vecin își vopsește gardul, în scurt timp se mai vopsesc două. Nimeni n-a ținut vreo ședință. Pur și simplu, se vede. Cu sortarea e la fel: copiii întreabă, vecinii observă, iar obiceiul trece gardul mai repede decât orice veste.
O propunere, nu o lecție
Nu vă cerem să convingeți pe nimeni. Nici măcar să fiți de acord cu noi. Vă propunem doar un experiment de o lună: ambalajele curate, puse deoparte. Dacă după o lună nu vedeți nicio diferență în pubela dumneavoastră, ne puteți spune „v-am zis eu” — îl primim cu zâmbetul pe buze.
Cu respect și cu gânduri curate, echipa Prest Energy.